Update absolut necesar…

Simţeam nevoia să mă descarc şi dacă nu mă exprim pe aici, atunci pe unde?

Iată ce fac eu în loc să fac ceva constructiv şi util. În loc să-mi dau cu părerea asupra Valurilor lui Adrian Sitaru, eu stau şi bloggeresc.

Orice ar fi, să vă uitaţi la film.

Să bat câmpii, deci…

Aţi avut vreodată zile când absolut toată lumea se holbează la voi?

Azi a fost îngrozitor. De când am ieşit din lift la parter, femeia de servici mi-a răspuns cam dubios la „sărumâna”. Când am ieşit din scară, boschetarul care dormea într-un covor persan s-a trezit şi s-a holbat îndelung la persoana mea. La fel şi câinele care îl veghea.

Jenat m-am scoborât pân’ la metrou. Femeia de la casă mi-a întins cartela de 10 cu o oarecare îndoială în priviri. Dar totul a luat amploare când am coborât scările şi am ajuns la peron. O PUZDERIE de oameni care aştepta nervoasă hârbul de metrou s-a întors şi s-a uitat la mine ca la maşini boţite. Moment în care eu, cu toată grija şi subtilitatea posibilă, mi-am trecut o mână pe faţă şi prin păr (poate aveam ceva suspect pe-acolo) şi apoi mi-am rearanjat hainele cât de bine am putut eu în timp ce îmi puneam căştile în urechi. Ce dracu’?

În metrou a fost sinistru. După ce că era ticsit de lume, puteam să jur că luasem un căcat pe talpă. Lumea se holba insistent. Eu, cu privirea în podea (pentru că nu mai puteam suporta tortura la care eram supus), mi-am analizat şi încălţările sperând să găsesc vre-un corp delict maro şi puţitor. Nimic!

Drumul de la metrou la facultate a fost asemănător. Lumea mă observa de la o poştă. Babele întoreau capul. Copiii chicoteau. Ce aveam? Ce aveam?

Am ajuns la facultate unde am scăpat (cel puţin observabil) de priviri nedumerite. Poate lumea de acolo e NORMALĂ! Mă rog…

Înapoi, eventual, spre casă, istoria s-a reluat. Vroiam la un moment dat să ţip la lumea din vagon să nu se mai uite. Jur! Din 18 oameni câţi erau în jurul meu atunci, toţi se uitau intrigaţi la mine. La ce pula mea vă uitaţi?!? Am ajuns acasă, thank fucking Cthulhu! M-am uitat la tv, prin ziare. Poate am făcut ceva ieri şi am apărut pe undeva. Nici vorbă.

M-am uitat în oglindă…

Nimic. Aceeaşi faţă, acelaşi păr momentan netuns. Lipsea doar barba pe care am dat-o jos ieri dintr-o crasă prostie. Hainele erau ok. Fără pete sau alte lucruri jenante.

Nu-mi pot explica. Nu sunt paranoic. Stiu cand se uita sau nu cineva la mine. (Domnu’ Dan, ajutaţi-mă!) A fost, pe cuvânt, cea mai tâmpită zi din viaţa mea.

Ce mai urmează?

Anunțuri

Un gând despre „Update absolut necesar…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s