M-am prins…

Aici Bucureşti, Radu România Actualităţi…

A fost ora trei…

Mi-am dat seama de ce fac lucruri. Adică mi-am răspuns la întrebarea chinuitoare „De ce fac asta?” De ce scriu pe blog? De ce mă chinui să-mi găsesc timp să-l mai fac pe Vasilică? De ce mă apucă uneori să înregistrez zdrăngăneli?

Pentru că-mi place. De ce nu-mi era asta evident până acum, nu ştiu. Dacă-mi place lucrul „ics”, probabil că îl fac. Fac lucruri fie că trebuie, fie că-mi place. Când sunt valabile ambele situaţii, sunt în extaz…

Mai rămăsese întrebarea „Pe cine dracu’ interesază?”. Pe oricine. Dacă nu, lumea e liberă… Ştii ce trebuie să faci…

Vreau să cred că nu sunt singurul care visează cu scuipat curgând din gură că oamenii şi-ar expune sentimentele mult mai bine şi mai degajat dacă lumea n-ar fi atât de tâmpită.

În lumea reală (mă rog, non-virtuală), răspunsul la orice afişare de sentiment este „Hăhăhă… sentimentele sunt pentru fagoţi… să ne îmbătăm ca să dispară stânjeneala”.

And that’s why people get blogs.

Nu ştiu încotro mă îndrept cu asta…

Şi uite aşa s-a mai umplut un pic hăul cu gunoi numit internet…

Anunțuri

Un gând despre „M-am prins…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s