Cel mai nasol profesor pe care l-am avut

Frate, am avut un blog întreg în care descriam ce nasol era la şcoală. Dar cel mai nasol, cel mai nasol dintre toţi profii nasoli era era proful de…

Ia, stai… să văd dacă se prinde cineva (mă refer la colegii de suferinţă care se mai rătăcesc cu mouse-ul pe aici).

Barba sa, aspră ca mintea-i, şi-o aducea la înaintare atunci când scotea cele mai mari aberaţii pe gură. Abia acum realizez că omul era de mega panaramă, doar că pentru adolescenţi nu-l ajuta stilul. "Râde pisica de voi", spunea el arătând spre fereastra deschisă, iar noi, copii retarzi, ne uitam curioşi după perdele sperând să vedem o mâţă. "Frate, ăsta-i nebun. Vede mâţe!"

Chiuveta sa din laborator era tot timpul plină cu conuri de brad. Mirosul de brad umplea împrejurimile, acoperind izul de ştiinţă care ar fi trebuit să fie în loc. Iar partea cea mai tare a fost că, zilnic, într-o perioadă, cineva îi aducea saci cu conuri de brad. Saci întregi. Iar noi ne întrebam ce dracu' poate să facă un om cu atâtea conuri de brad?

Cana noastră de plastic roşu în care ţineam creta era ţinta sa preferată. Iar noi, după fiecare oră trebuia să rugăm pe cineva să se caţere pe garajele şi sala de sport de lângă liceu ca să o recupereze. Să-i fi văzut faţa de fiecare dată când intra în clasă şi vedea cana aceea. Ăla era primul lucru pe care îl făcea. Arunca pe geam cana roşie, rânjind mulţumit cu barba înainte.

La orele sale splimentare, care erau miercurea de la şapte, primeai absent chiar dacă nu erau trecute în programă/catalog/orar. Puteai avea mai multe absenţe la el decât erau ore în total. Şi după ora suplimentară venea ora propriu-zisă atunci când te întâmpina cu o privire aspră şi un absent în catalog.

Probabil că sunteţi în ceaţă. De ce o fi el atât de nasol?

Era… Era. Ca orice prof de liceu care se respectă, avea copii la meditaţii. De obicei se duceau mai mult copiii care aveau note mici, deci erau proşti, deci aveau nevoie. Nu prea era aşa.

Ce e drept, învăţai ce trebuie la meditaţii şi chiar simţeai că te descurci (că de, să te duci varză la meditaţii, fără să ştii nicio formulă sau să ştii să faci vreo problemă şi după câteva şedinţe să poţi să îţi faci singur temele). Dar meditaţiile nu ajutau la ore. Sigur, erai un mic geniu acum, dar tot te chinuiai să îţi iei note de trecere.

Încă un lucru dubios de enervant, pe care proful îl făcea cu o satisfacţie care radia printre firele bărbii cărunte, era că, de obicei, pe copiii de la meditaţii îi aranja la teze/lucrări pe un singur "număr" şi îi punea să rezolve probleme abordate în prealabil la meditaţii. Problema e că pe mine nu mă muta cu ceilalţi. Eu rămâneam pe celălalt rând special; rândul cu cei mai buni elevi, cei care mergeau la olimpiade.

Nu ştiu dacă era personal sau nu, sau dacă el chiar credea de cuviinţă că sunt într-atât de bun. Cert e că e tot prost eram, tot nu rezolvam problemele şi tot mă chinuiam să scot un amărât de 5.

Acum, mental, adunaţi partea dubioasă cu partea răutăcioasă şi veţi vedea de unde provenea ura liceeană faţă de el. Acum, timpul a trecut şi am realizat, eu cel puţin, că era chiar amuzant. Aşteptam mereu orele cu el ca să văd ce chestii dubioase mai face. Aşteptam să avem subiect de discuţie la cafea atunci când chiuleam.

Profule de fizică, te salut milităreşte! Să trăieşti!

Powered by Plinky

Anunțuri

Un gând despre „Cel mai nasol profesor pe care l-am avut

  1. stim cu totii mai multe chestii dubioase pe care le facea ROMEO 🙂

    mi-a placut… mai scrie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s