O bere la vremea ei…

Eram un puştan de unşpe – doişpe ani şi îl ajutam pe tata să care una-alta de la piaţă. Ţin minte că era o întâmplare neobişnuită să merg de dimineaţă cu tata în piaţă. De altfel, tata nu mergea prea des pe acolo. Uneori mai oprea cu maşina când se întorcea de la serviciu şi lua un pepene, doi.

Atunci nu aveam maşină. Vechea Dacie se stricase şi, fără bani ca să fie pusă din nou pe roate, zăcea de ceva vreme în faţa blocului. Drumul de acasă până în piaţă era lung şi obositor, sau aşa mi se părea mie. Pentru doi oameni bondoci mergând cu sacoşele pline prin arşiţa de dimineaţă, era un drum al naibii de greu.

Nu ne-am mai întors pe acelaşi drum. Am mers prin „groapă”. Groapa, denumirea locală a unui pietonal de provincie, un fel de Lipscani pe două niveluri, este şi era centrul recreaţional al oraşului Roman. Tata, cu fruntea plină cu broboane de sudoare, mergea înainte cărând grosul cumpărăturilor. Eu îmi dădeam duhul în urma lui cu câteva kile de cartofi.

La un moment dat, ostenit, poate, tata se întoarce spre mine şi, zâmbind (lucru dubios ştiind că efortul şi căldura nu îi sunt tocmai prieteni buni), mă invită să facem o pauză. Eu, copil naiv, mă îndrept către o balustradă şi, sprijinindu-mă de ea, las sacoşa jos. Tata râde. Îmi face semn către terasa din spatele lui.

N-am să uit niciodată. Era cea mai urâtă terasă din toată groapa. Când eram prin oraş cu băieţii râdeam de locul acela. Ni se părea ceva groaznic. Era o terasă foarte comunistă care avea scaune de metal albe cu tapiţerie verde şi mese grele din metal şi sticlă. Gărduleţul din jurul ei era din fier vopsit alb pe care era scris în verde cu mâna şi pensula „BAR”, iar la fiecare stâlp avea câte un ghiveci de fier alb cu pământ din care de mult nu mai creştea nimic. Sinistru.

M-am uitat uimit la tata. Aici? Erau atâtea alte terase şi el vroia acolo; pe principiul „da’ ce-are?”. Am intrat acolo şi ne-am aşezat. Tata m-a întrebat ce vreau. Eu i-am zis că vreau o Cola. Nu beam bere de obicei, mă consideram prea mic şi de asta nici nu am cerut bere. A cerut tata două. M-am trezit cu berea în faţă şi ţin minte că mă uitam în jur ca nu cumva să fiu văzut la cea mai nasoală crâşmă.

– Noroc, tată!, i-am zis eu, neştiind cum să reacţionez.

– Noroc! Azi, să ţii minte că ai băut prima dată bere cu tac-tu. Ca în reclama aia!

Am zâmbit şi am dus paharul la gură. Mă uitam atent la tata şi la câtă bere a băut din pahar. Exact atâta am băut şi eu. Nu mai ţin minte ce fel de bere era, dar mi s-a părut oribilă. Nu înţelegeam cum naiba te poţi răcori cu un asemenea rahat. La vârsta aia mă credeam zmeu şi vroiam să ţin pasul cu tata dimineaţa şi pe nemâncate.

Ne-am terminat berile în tihnă şi tata şi-a aprins o ţigară. Eu eram atent la oamenii din jur ca să nu fiu văzut în acea postură şi nu mai ţin minte ce am mai discutat atunci cu el. Acum îmi pare rău pentru asta.

Ne-am luat cumpărăturile şi am pornit din nou la drum. Soarele ardea acum mai tare. Se făcuse, cred, vreo doisprezece. Ştiam că berea mă răcorise, dar nu mai ştiam unde puneam piciorul. Pluteam cu trei kile de cartofi în mână. Pe de o parte mă simţeam cel mai mândru şi mai breaz băiat din lume pentru că băusem bere cu tata. Pe cealaltă parte eram trist că o băusem pe acea terasă, de parcă acolo ar fi fost cel mai urât loc de pe Pământ.

Acum, de fiecare dată când văd gardul alb cu „BAR” şi ghivecele sterile, îmi amintesc de prima bere băută cu tata. Dacă aş fi băut berea aia în oricare alt loc nu ar mai fi avut acelaşi farmec. Deci, berea sfinţeşte locul.

Anunțuri

2 gânduri despre „O bere la vremea ei…

  1. Extraordinar de frumos relatat! Vedeam cu ochii mintii fiecare detaliu.. Felicitari!

  2. Imi place ce scrii, keep up the good work.Absolventa de CNRV

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s