Variile Speranţe

19 Martie 2011

Stăteam pe o bancă atunci când s-a întâmplat. Citeam o carte veche pe care o dezgropasem din bibliotecă – Ei sunt aici îi zicea. Nu o mai văzusem de când eram copil. E ironic, trebuie să recunosc; să citeşti o carte conspiraţionistă despre extratereştri tocmai în ziua în care ei vin pe Pământ. Chiar şi aşa, nimeni nu îşi închipuise vreodată cât de impresionant va fi acest eveniment. Până şi un vânt scăpat de Papă în timpul unei cuvântări transmise în direct la TV ar fi fost mai spectaculos. Au fost reacţii mai interesante când Facebook şi-a schimbat, întâmplător, aspectul.

Au apărut la orizont cu navele lor piramidale din aur şi au aterizat cu eleganţă pe gazonul din faţa Casei Poporului. După ce uşile cu aspect de sfincter metalic s-au deschis şi omuleţii cafenii cu ochi mari şi sticloşi, ca de vită, au intrat pe urmele iubitului conducător, lucrurile şi-au reluat cursul firesc.

Abia seara, la ştiri, s-a mai vorbit, în trecere, de venirea noilor speranţe. Ca de obicei, doar prezentatorilor le-a păsat. Mă rog, lor şi unui anume Lorin Fortuna, care a continuat să facă spume la gură timp de trei luni, până când a început să speculeze că până şi extratereştrii erau manipulaţi de o civilizaţie superioară şi malefică. Nimic nou la orizont.

Aşa cum au venit, aşa au fost uitaţi –  uşurel şi neinteresant.

~*~

Odată intraţi în camera unde dormeau parlamentarii, cafeniii au preluat puterea. Dolofanii începuseră să își facă griji – fie că fuseseră invadaţi de ţigani nervoşi, fie că mai venise încă cineva care să se arunce de la balcon.

Panica se instală imediat. Din câteva mişcări, oamenii de stat s-au adunat într-un colţ şi, înspăimântaţi, s-au luat în braţe şi au început să plângă. Omuleţii cafenii, desluşind într-o clipită graiul dobitoacelor terestre au început să vorbească să comunice.

– Venim în pace, uamenilor!

Atunci s-au produs primele descărcări spontane de vezică.

– V-am adus cu noi secretele guvernării succesuoase. De mâine, cu noi în frâul patriei, totul va merge funcţional pe deplin. Lumea nu se va mai plânge, afacerile vor înflori ca niciodată până acum şi viaţa pentru toată lumea va fi pretutindeni mai îmbunătăţită.

S-au auzit câteva urale confuze, ca niște nişte behăituri – lucru care nu i-a uimit pe vizitatori. Până la urmă, oamenii aceștia erau nişte fiinţe inferioare – nişte gândaci nițel mai deştepţi, care puteau fi striviţi în orice clipă cu o singură flexare a unei circumvoluţiuni supradezvoltate.

– Vă cerem decât un singur lucrul, oameni buni. Întotdeauna să respectaţi la noi seria de cerinţe vitale de comuniune. Ştim despre voi că aveţi un listă cu zece vorbe de înţelepciune pe care voi trebuie să le respectaţi întru stimă. Noi mai buni. Doar şapte kunvalh dăm.

Una: Să nu vă doriţi să conduceţi încă o dată din nou planeta în locul nostru.

Zwei: Să nu asupra noastră trageţi cu arme voastre. Imuni noi suntem şi răbdare puţină avem împotriva dobitoacelor.

Trii: Iubiţi între voi şi copii faceţi. Prosperitate aducem noi, în schimb doar cerem rămăşiţele mici de piele desprinsă de pe învelişul vostru. Vouă nu trebuie, noi imperiu clădim cu ele.

Patru: În fiecare zi zilnică, somn vă duceţi la capăt. Sănătate aduce pentru voi, valoare dă pielii voastre. Valoare voi, iubire noi.

Cincinic: Din cinci în cinci învârtiri în jurul stelei FXJ-9001, cinci din voi în spaţiu pleacă. Alegem voi pe ei pentru încrucişare cu alte specii dătătoare de bogăţii tegumentoase.

Şasă-kai: Mâncat nu la voi Pangasius. Mâncare divină este, numai otravă pentru oameni.

Şepte: Urât între voi nu mai. Rost război nu are. Război nu există de acum în față. Voi pace între voi, noi pace cu ceilalţi din cosmos.

Parlamentarii au răsuflat uşuraţi. Ideea că lucrurile se vor rezolva ca în filmele proaste, că deus ex machina există şi că viitorul sună într-adevăr bine îi făcea să fie fericiţi şi ghiduşi ca nişte şcolăriţe bărboase şi obeze.

– Un ultim lucru uitat noi. În oameni imaginari din cer, în Zumnedei nu credeţi mai voi. Nu există ei, spunem sigur noi.

– Poftim?, întrebă curios un nene care se ridică furibund din stiva de corpuri calde şi transpirate. Cum se poate aşa ceva? Cum puteţi spune că nu există?

– Călătorit prin univers milioane de – cum zice învârtiri în jurul soarelui vostru? Ani. Cercetat noi mult şi găsit nimic.

– Nu se poate! Dumnezeu prin voia Lui a dat cuvânt prin Biblie că ne iubeşte. Cine sunteţi voi să spuneţi că nu există?

– Garantat noi că nu e adevărat. Voi inventat la Doamne-Doamne aşa cum şi noi, acum milioane de generaţii inventat-am pe Fanglijara-Bunduc. Poveşti perpetuat fără voie. Nimeni nu gând când vorbea, uitată fu adevărul.

– Noi refuzăm aşa ceva!, se răsti bărbosul. Nu avem nevoie de nişte păgâni spaţiali să vină şi să se bage în treaba noastră. Totul merge bine aşa cum e, cine sunteţi voi să schimbaţi totul şi să ne minţiţi verde în faţă că bunul nostru Dumnezeu nu există?

Cafeniii s-au privit între ei preţ de o clipă şi și-au comunicat telepatic intenţiile. În secunda a doua, armele cu flux ionic au fost îndesate în beregatele dedublate ale târâturilor.

– Ultimă ofertă la noi este. Respectaţi dorinţă la noi şi lucrurile în lumea voastră bine vor merge. Nu cerem mult. Pe tavă dăm totul. Doar voi renunţaţi la iluzii şi piele-moartă la noi daţi. Simplu!

– Niciodat-!

Tiroida unui anume om, Varujan, fu spulberată de 50MW de putere ionică.

– Ultimă strigare! Răbdare la noi terminat. Noi control deplin luăm. Liberi voi este. Şapte reguli respectat voi. Interzis perpetuu credeţi în sfânt. Cine primul care încalcă înterdicţie, de zece mii de ori mai mulţi ca el omorâm. Cine nu respectă interdicţie, omorâm pe toată lumea! Înţeles? Mulţumim.

Senatorii priveau când spre capetele extratereştrilor, încreţite ca nişte stafide, când spre cadavrul care încă mai făcea gargară cu sânge şi se zbătea în spasme. Au zâmbit prietenos cu toţii şi au bătut palma.

Pământul, aşa cum era, nu mai era.

~*~

Omenirea a primit cu greu vestea că religia a fost interzisă. Nu le păsa cine era acum la putere şi că lumea era deodată un loc mult mai bun. Dacă nu puteau crede în basme, parcă nu puteau exista. Coloanele de fum de obiecte sfinte arse s-au zbătut pe cer săptămâni la rând. Specialiştii se îngrijorau că ar putea modifica atmosfera, dar noii conducători au clarificat nonșalant că puteau reface oricând aerul.

Totuşi, oricât de mult s-ar fi insistat asupra purificării religioase, nimic nu s-a putut rezolva fără puțină brutalitate. Die Neue Auschwitz a adunat în primele trei zile de la inaugurare cinci milioane de oameni încăpăţânaţi. În total s-au făcut cenușă vreo douăsprezece milioane. Conducătorii au spus că asta e un lucru bun, pentru că IQ-ul global crescuse cu 20 de puncte, iar averea pe cap de locuitor se dublase în urma reîmpărţirilor.

În scurtă vreme, lumea a uitat că a existat vreodată vreo zeitate sau vreun cult care să o slujească habotnic. Ne bucuram cu toții de noua viaţă fără stres şi singura noastră grijă era să generăm cât mai multă piele moartă.

Totul era numai lapte şi miere și rapăn uscat.

*~*

Dar românul e tot român şi credinţa lui în escrocherii e de neclintit. După ce isteria cu Die Neue Auscwitz s-a domolit şi toţi Anne Frank-ii troglodiţi au ieşit din ascunzători, s-a format o rezistenţă underground – Pro-Religia. Scopul lor era să păstreze învăţăturile creştine şi să le transmită din generaţie în generaţie. Ei vreau să relanseze creştinismul şi, odată ce puteau strânge destui adepţi, aveau de gând să răstoarne guvernarea cafeniu-stafidită, aducând Pământul înapoi în mâinile oamenilor normali.

Nimeni nu ştia cum reuşea Pro-Religia să rămână secretă. Toţi oamenii de rând erau conștienți de existenţa ei, dar, cumva, extratereştrii nu aflaseră niciodată. Se zvonea, cu o oarecare frică în voce, că forţele divine apărau rezistenţa şi că, într-o bună zi, Dumnezeu însuşi va interveni, alungând negura păgână.

Nimeni nu ştia când.

~*~

Într-o zi, în timp ce stăteam la coadă pentru recolta zilnică de piele moartă, am văzut în faţa mea un tânăr cam ciudat. Era îmbrăcat în negru şi stătea puțin cocoşat. Vestonul lui elegant îi acoperea cămaşa călcată în grabă, iar la gât îi strălucea un lanţ fin de argint.

M-am bucurat să văd pe cineva la o vârstă atât de fragedă purtând asemenea haine. De fapt, nu mai văzusem un astfel de tânăr de… de când… demult.

Nu mi-a trebuit mult ca să îmi dau seama că era ceva în neregulă. În ciuda vestimentaţiei impresionante, tipul se purta cam bizar. Şoptea în continuu, făcea semne ciudate din mâna dreaptă şi îşi dădea ochii peste cap.

Am făcut doi paşi în spate şi m-am blocat. T-ul mare din argint de la gât, relicva aia culturală căpătată de cine-ştie-unde, crucifixul ăla blestemat strălucea chior în soare, ca şi cum lumina se ferea să îl arate lumii.

Dar era prea târziu. Junele a început să blagoslovească în stânga şi în dreapta şi, ca să se înlăture orice urmă de speranţă, câteva femei care îşi păstraseră genetic spiritul habotnic s-au aruncat în genunchi şi au început să bocească de fericire.

Într-o bătaie de pleoapă, cerul se umplu cu trei nave extraterestre, care zămisliră un muget metalic de nesuportat. Mulţimea a căzut moartă.

În nici treizeci de secunde, toate fiinţele umane de pe planetă erau moarte. Liniştea a căzut pe Pământ pentru totdeauna.

~*~

Addenda

Există o poveste, pe care copiii Zladesieni o spun în jurul focului plasmatic de adunătură, despre o planetă de la jumătatea interioară a braţului Orion – Cyngus, din Calea Lactee, unde dacă stai noaptea în linişte deplină, poţi auzi zgomote ca de rostogolire de sub pământ şi un cor de voci ca de stafie care vuiesc la nesfârşit „Quod Erat Demonstrandum” – numele unui mare erou căzut în luptă.

12 aprilie 2011

O poveste care seamănă cu asta :

The Senneela Cure by J.T. Heyman

Anunțuri

Un gând despre „Variile Speranţe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s