Despre controalele în RATB și RATB în general

Ăsta e un subiect pe care îl iubesc infinit de mult. Așa că mă lungesc. Dacă citiți, mă bucur 🙂

Am 23 de ani, locuiesc de 5 ani în București și merg în fiecare zi de lucru cu cel puțin patru „mașini” diferite. Sunt genul care dacă n-are abonament, are sigur bani de bilet pe cardul electronic. I’ve seen a lot of shit.

CAPITOLUL I: CONTROALELE

Din câte am observat, controalele în RATB se fac în 3 feluri: Raid, Ninja și Filtru.

RAID:

Controlul RAID este cel mai des întâlnit. Mașina oprește în stație, se urcă toată lumea, urcă și nemâncații de controlori, se închid ușile și, înainte ca cineva să aibă timp să se prindă de bare/să scoată cartela/să valideze/etc, abilii protectori ai transportului în comun blochează cititoarele și trec la inspectat.

Dacă n-ai apucat să validezi și n-ai abonament, ai belit metaforicul belengher. La abonament merge să nu validezi, nu-ți zice nimeni nimic dacă ai abonament și nu ai validat. Dacă ai Portofel Electonic® și n-ai validat călătoria, începe scandalul.

Pe controlori nu-i interesează că abia ai urcat și n-ai apucat să validezi pentru că și-au băgat ei coada prea repede. Înep cu teorii de genul „Dar era obligația dumneavoastră să validați. De când mergeți cu autobuzul?” De parcă vechimea „ca călător” ar avea vreo relevanță. Orice ai face, dacă ești prins, profesioniștii în controlul biletelor te vor lua la mișto.

NINJA:

Controlul NINJA este asemănător primului, însă este direcționat în special către cei care nu plătesc/validează.

Mașina oprește în stație, urcă lumea și controlorii, se închid ușile și se așteaptă. De obicei băieții așteaptă un minut-două și după aia acționează. Atunci ești mâncat. Nu mai ai nicio scuză că n-ai validat. Ai făcut vizibilă intenția ta de a nu plăti. Asta e! Iei amendă sau te înțelegi.

It’s super effective!

FILTRU:

În ultimele două săptămâni, am întâlnit de cel puțin 5 ori controlul FILTRU. De obicei pe linia lui 336 sau 61, chiar înainte de Politehnica (este un centru medical Doris – chiar în dreptul lui. Cunoscătorii, probabil știu.)

Controlul FILTRU se face între stații. Se oprește mașina în dreptul unui grup de aproximativ mai mult de 10 controlori, se deschid ușile, controlorii urcă și se controlează rapid. Cei cu mâța în sac sunt dați jos, ușile se închid și mașina pleacă.

Acest gen de control este eficient, dar e exagerat. Să organizezi un flagrant, să lungești și mai mult o călătorie care deja merge ca ochiul mortului e de-a dreptul nesimțit. Dar, vigilența și eterna Corectitudine® a controlorilor nu poate fi stârpită nici gând.

CAPITOLUL II: CONTROLORII

Controlorii controlează cu precădere tinerii sub 25 de ani. Apoi, ca preferință, merg după femeile până în 35, apoi bărbații până în 35. Ești, în mare, în siguranță dacă vârsta pe care ți-o trădează înfățișarea pare peste 40-45 de ani; atunci nu mai ești controlat pentru că poți fi pasibil de Pensionarism® sau Veteranism®.

Când începe controlul, controlorul te înghesuie într-un colț, îți ține baraj sau te se proptește lângă scaunul tău, ca și cum te-ar fi prins deja fără bilet. Cu un ton sigur pe sine, care sugerează că el te-a acuzat de neplată încă de când s-a urcat în mașină, îți cere Legitimația de Călător® și îți întinde timp de o fracțiune de secundă legitimație în aria generală a câmpului tău vizual. Niciodată n-am reținut numele vreunui specimen pentru că n-ai timp, fizic, să citești, darămite să reții.

După ce îți verifică datele, dacă ești în regulă, s-a terminat.

Dacă NU ești în regulă, atunci începe distracția (de ambele părți).

Controlorii pot fi catalogați după două criterii.

II.1 După dotare

II.1.1 Clasi-controlorul

Are o cartelă electronică cu care blochează cititoarele. Ideal pentru controlurile RAID și FILTRU.

II.1.2 Inspector Gadget

Are un Smartfon® pe Android care are pe spate cititor de carduri. Ideal pentru controlurile tip NINJA. De obicei este un specimen mai tânăr.

II.2 După suflet

II.2.1 Soul Controller

Este controlorul care te iartă, care te lasă în pace și care „înțelege” că ești tânăr, că și el a fost odată. Specimen RAR, dar existent în cel puțin 2 exemplare întâlnite de mine. N-am avut onoarea să fiu prins de un astfel de exemplar, dar am văzut pe alții cum s-au descurcat.

II.2.2 The Pack-controller

Lucrează în haită, te amendează, te dă jos. No escape. Controlorul cel mai des întâlnit.

II.2.3 Big-Mouth

Face scandal ca să se facă remarcat. El este cel care provoacă o scenă pe care o agravează, acuzându-te că provoci o scenă. Plin de zel, nu suportă să fie înduplecat de către martori. Ba mai mult, dacă cineva intervine (așa cum des se întâmplă), controlează și pe persoana care intervine.

CAPITOLUL III: RATB ÎN GENERAL

Deși, pentru mine, RATB-ul este principalul mijloc de transport, îl urăsc atât de mult încât mi-am luat bicicletă ca să nu mai merg cu RATB-ul. Dar tot trebuie să merg cu RATB-ul pentru că nu merg iarna sau dacă e prea frig. Sau dacă plouă.

RATB-ul este murdar. Un jeg.

Dacă ar fi după mine, și aș fi eu, deodată manager la RATB, aș face următoarele chestii:

1. Aș scoate gratuitatea pentru pensionari și le-aș da aceeași reducere ca pentru studenți. Excepție ar fi doar pensiile abject de mici. Dar dacă ești un octogenar cu pensie cât un salariu decent, nu cred că ar trebui să te plimbi pe moca. În orice caz, și pensionarii ar fi obligați să aibă cartelă, pe care să o valideze. Dacă stai să te uiți, ma bine de 80% din călători sunt pensionari, deci nu plătesc. Dacă te uiți și mai bine, pensionarii sunt cei care comentează și se plâng cel mai des de autobuzele vechi și jegoase sau de aglomerație. În același timp, pensionarii au cele mai voluminoase bagaje pentru că marea majoritate fac naveta din Apusului până în Obor ca să ia ouă cu 10 bani mai ieftine.

2. Aș face obligatorie intrarea pe la ușile din față și coborârea pe la mijloc. Așa e civilizat și nu mai trebuie să te rogi de toată lumea ca să se dea la o parte, doar să te întâlnești cu gloata care a urcat deja și s-a făcut ca sardinele. Câte coborâri n-am ratat din cauza lucrurilor de genul ăsta. Mai mult, aș face taxarea în stație – ca la metrou, cu turnicheți. Stația să fie o clădire închisă în dreptul căreia să se oprească autobuzele, oamenii validează, intră, așteaptă mașina și se urcă. Aș suplimenta numărul autobuzelor (din banii obținuți prin taxarea tuturor călătorilor) și, așa, s-ar reduce aglomerația.

3. Aș încerca să fac transportul gratuit, susținut din fonduri publice și publicitate. It’s free, but at a price.

4. Aș controla la sânge performanțele șoferilor. Unii conduc de parcă ar căra cartofi. Alții se mișcă mai pohales. Unii opresc în intersecții mari, chiar dacă e verde, dar semaforul de la pietoni pâlpâie pe verde, ceea ce indică că se va face roșu și la mașini în următoarele 20 de secunde; și nici măcar nu e aglomerat. Nu i-aș mai lăsa să asculte radio/muzică în cabina lor. Dacă vorbesc la telefon fără hands-free, -25% din salar per incident și abonament de o săptămână gratis pentru călători. Dacă folosesc hands-free și zbiară ca niște troglodiți sau discută despre niște chestii care pe nimeni nu interesează, același tratament.

5. Aș introduce o persoană care acționează ca un OPC în fiecare stație/mașină. Dacă ești cocalar și ești dat jos, poate înveți o lecție.

6. Aer condiționat în toate mașinile, inclusiv alea vechi.

7. Reînnoirea completă a parcului cu mașini noi. Accentul se pune pe capacitatea totală (jos+în picioare) și confort, nu neapărat pe firmă.

Și mai sunt atât de multe de spus…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s