Mine-coffee-craft

Anunțuri

Tutorial DIY: Lampă de citit cu clemă

De ceva vreme încoace mă tot chinui cu cititul. Nu din cauză că n-am învăţat niciodată să citesc şi încă mai silabisesc subtitrările de la filmele cu bătăi de pe PRO TV, ci pentru că de fiecare dată când citesc noaptea, după ce mă ia somnul, trebuie să mă ridic din pat ca să închid becul.

Din lipsa unui loc de veioză ca lumea, m-am gândit să îmi cumpăr o mini lampă cu LED-uri care se prinde de carte. Văzusem ceva de genul ăsta în Cărtureşti, dar 40 de lei pentru un LED şi o baterie mi s-a părut cam mult.

Aşa că mi-am pus şapca de minitehnicus şi mi-am construit eu singur una. Pentru că aveam camera la îndemână, am făcut poze pas cu pas ca să vă arăt cum se face.

Materiale necesare

o clemă pentru hârtie

o lanternă ieftină din piaţă (sub 10 lei) sau una care zace stricată prin casă

bandă izolatoare

scoci

şurubelniţă răpănoasă

Instrucţiuni de ansamblare

Se demontează lanterna pentru a scoate piesele din ea.

mai sus: aparat cu care puteai deveni zeu în preistorie

Se extrag piesele de care vom avea nevoie.

LED-urile, abajurul (sau cum mă-sa i se spune), circuitul, bateriile şi capacul

şi maneta asta cu care se acţiona dinamul de doi bani dinăuntru

Acum se iau capacul şi clema pentru hârtie

adică astea

şi se lipesc maiestuos cu bandă izolatoare.

o dată

şi încă o dată ca să ţină

Acum luăm circuitul, LED-urile, bateriile şi plăsticăraia aferentă

aşa…

le desfacem ca să vadă lumea

lipim strâns cu multă bandă izolatoare şi poziţionăm frumos întrerupătorul

uităm să lipim cu scoci lentila de pe abajur, aşa că o lipim şi mai punem nişte bandă izolatoare pe deasupra ca să nu se vadă scociul

Am terminat partea cu lumina. Acum să terminăm şi cu suportul.

alăturăm ansamblul clemă – capac şi maneta

ca prin magie, cele două se vor fi lipit cu bandă izolatoare

procedăm la fel şi cu ansamblul producător de lumină

JDRANG!

Notă: lumina trebuie să bată înspre suport şi, implicit, spre pagina din carte – lipiţi ca atare.

Acum e aproape gata.

Desigur, lampa poate fi folosită aşa cum e, dar e prea neagră, prea rece. E prea serioasă! Am nevoie de ceva care să îmi distragă atenţia – şi aşa limitată – de la citit.

Am nevoie de un desen cu un ursuleţ care doarme cu scuipat pe o carte imensă!

Băgăm desenul (autocolant lipit pe carton) în gaura din capac.

aşa…

Apoi punem roata dinţată în spatele cartonului.

şi lipim cu încredere cu şi mai multă bandă izolatoare

Gata!

Am fabricat în 20 de minute o lampă foarte utilă care este şi eco pentru că am reciclat lanterna!

Acum îmi voi putea umple intelectul cu magicele taine ale literaturii până târziu în noapte fără să îmi scot ochii cu lumina de la spot-uri şi fără să trebuiască să mă mai ridic din pat ca să închid lumina.

Spor la construit! Vă las cu poze ale produsului final.

Cum să furi lucruri corect

De ce fur eu de pe net? Pentru că aproape tot timpul fur lucruri care se mai găsesc numai pe net.

Mă enervează din ce în ce mai tare oamenii care dau filme spre furat. Uneori mă enervez atât de mult încât îmi vine să muşc fetuşi. Alteori cât să scriu postări triste pe blog…

Observ cu tristeţe că în toate descrierile torrenţilor găseşti următoarele:

Movie info :
GENRE………: Action | Crime | Thriller
IMDB RATING…: 6.8/10 (2.320 votes)
LINK……….: *link*

Release info :
RELEASE NAME..: Nume.Film.DeUndeAFostFurat.XviD.V2.RoSubbed-cinel_afurat
RELEASE SIZE..: 1.36 GiB
RUNTIME…….: 1h 51mn
VIDEO CODEC…: XviD
FRAMERATE…..: 25.000 fps
BITRATE…….: 1 618 Kbps
RESOLUTION….: 720×304 pixels
AUDIO………: English MP3 CBR @ 128 Kbps
SUBTITLES…..: Romanian
ENCODER…….: omulcarefurăfilme
SOURCE……..: 720P IMAGINE

Mai observă cineva ceva neînregulă?

De ce nu se sinchiseşte nimeni să dea un copy/paste la regizor, scenarist, director de imagine, monteur, şofer, ecler, mamifer, inginer şi instalaltor? Copy. Paste. Atât!

Ok, să înţeleg că datoria asta s-a făcut prin postarea link-ului către IMDb. But seriously! Mă doare fix în cur cine a rip-uit filmul.  Mă interesează, în schimb, dacă omul care a pus filmul pe net a pus chiar filmul acela şi nu încă un film porno cu pitici păroşi. Faptul că un torrent conţine date despre oamenii care chiar l-au făcut mă face să am încredere. Nu ştiu de ce.

E foarte frustrant să găseşti un film fără informaţii despre regizor (cel puţin).  De exemplu dacă vreau să fur „The Day The Earth Stood Still” ca un nesimţit, de unde ştiu dacă îl fur pe cel din 2008 sau pe cel din 1951 dacă în descrierea lui văd doar informaţii despre calitatea audio excepţională pe care oricum nu o poţi simţi prin boxele de 2 bani din laptop.

E ca şi cum ai fura cărţi de pe net şi în descriere îţi spune cineva că pagina e dreptunghiulară şi că e scris negru pe alb cu Times New Roman, corp 12. Te bucuri că eşti informat, doar nu ai vrea să citeşti o carte numită „Poetica” scrisă roz pe galben cu Comic Sans corp 4.21. Dar vei fi şi mai nervos atunci când ai downloadat asta care era catalogată greşit:

Hint: Ăla nu-i Aristotel!

 

Cu atât mai nervos vei fi când dai peste „Edward Cullen Book Pack”. (M-am enervat doar scriind asta)

Cine a creat produsul pe care îl voi lua (citiţi „fura”)? E ceea ce caut?

Nu ştiu! Pentru că naţia noastră nu mai e demult interesată de autori.

Serios, furtul de pe net ar fi mai acceptabil dacă s-ar menţiona autorii. În felul ăsta nimeni nu mai face nici bani şi nici nu se mai face cunoscut.

Vă urăsc, furacilor de filme. Mă urăsc implicit şi pe mine.

Furaţi cum trebuie. Menţionaţi autorii.

Pam – Pam!

La mulţi ani devreme

Am primit un cadou timpuriu pentru tragica zi ce are să vină în Decembrie. Un cadou pe care nu mi l-am putut închipui pentru că o astfel de încrengătură se petrece foarte rar şi aproape deloc.

Iubitul meu cumnat, om al poeziei, a reuşit să mă surprindă aducându-mi o surpriză dintr-un univers apropiat mie şi străin lui. Pe scurt, fără să îşi dea seama ce face, a vorbit cu Octav Ungureanu (de la Smoking Cool Cat) şi l-a rugat să îl ajute. Mi-a spus că l-a găsit în link-urile de pe blog şi că auzise de el din cartea „Istoria benzii desenate româneşti”, carte pe care tot el mi-a cumpărat-o.

Octav mi-a făcut o caricatură; o fotocaricatură în genul celor pe care le desenează ca premii pentru concursurile lui de recunoscut personaje.

Adică asta.

Numai că Octav, după informaţiile primite de la Codruţ (cumnatul), mi-a pus în caricatură mai mult decât o poză. M-a pus acolo pe mine. Mi-a pus chitara, cuburile Rubik şi pe Vasilică. Mi-a pus până şi pantalonii scurţi roşii cu care mi-am făcut verile – how awesome is that?! Cred că i-a găsit pe Facebook… O discuţie între Octav şi Codruţ despre detaliile pantalonilor mei roşii ar fi ceva mult prea mult.

Când am văzut imaginea nu mi-a venit să cred. După aia am tremurat de fericire şi probabil am chiţăit (nu mai ţin minte). Ideea e că m-am extaziat; pe bună dreptate…

Mă simt onorat, în primul rând. În al doilea, sunt din cale afară de fericit. Caricatura va ocupa cu siguranţă burta unui tricou. Un straşnic tricou cu mine pe mine – şi nu sunt narcisist.

Mulţumesc Codruţ! Mulţumesc Octav!