Odă Internetului

Ce bine-i când ești,
În cupru și în eter.
E bine când ești.
Dar ce zeu slăvești
Când ne părăsești
Și ura ni-i până la cer?

Tu seama nu-ți dai,
Că singuri ne lași.
O, milă să ai!
Căci doar tu știai
Pe unde-ascundeai
Imagini cu mici pisoiași.

Punct roșu în bara albastră
Din susul slovei de față
Doar tu știi s-aduci, tu măiastră!
Și-n ziua când în fereastră
Se curmă speranța noastră
Tu pleci și rămâne povață.

O, vino să legi înapoi
Un dialog suspinat în binar
Între marile pânze și noi.
O, tu fantasmă de soi,
Dătătoare de haz și gunoi,
Vino și nu pleca iar.

Anunțuri